- a lua în primire
- 1. ( ceva etc. ) to take (smth.) over.2. ( pe cineva ) to take charge of smb.3. fig. iron. \a lua în primire fabrică .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a lua în primire
Look at other dictionaries:
primire — PRIMÍRE, primiri, s.f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ţi a fost oferit, dat, datorat. ♢ loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredinţa (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepţiona … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
prelua — PRELUÁ, preiáu, vb. I. tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [pr.: lu a] – Pre2 + lua. Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX 98 PRELUÁ vb. v. recepţiona. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime preluá … Dicționar Român
recepţiona — RECEPŢIONÁ, recepţionez, vb. I. tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [pr.: ţi o ] – Din fr. réceptionner. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
ocupa — OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oraş etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafaţă, a … Dicționar Român
primi — PRIMÍ, primesc, vb. IV. tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ţi se oferă, ţi se dă, ţi se datorează; a obţine, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoştinţă de o ştire, de o dispoziţie etc. ♦… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
oră — ÓRĂ, ore, s.f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci şi patra parte dintr o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ♢ loc. adv. Pe oră = cât ţine un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat şi… … Dicționar Român
